După atâtea traduceri răzlețe și interpretări glumețe este timpul să trecem la lucruri mult mai serioase. Astăzi discutăm despre APOSTILĂ de la Haga. Acest termen misterios este unul care îl vei lua de piept în fiecare birou specializat de traduceri, chiar dacă știi sau nu despre ce este vorba. Îl vei întâlni peste tot, așa încât azi este timpul să te lămurim ce e cu el.
Apostila reprezintă o certificare oficială, o rezoluție oferită de o autoritate în domeniu. Aceasta se aplică de obicei pe documente oficiale, pe rapoarte sau pe orice tip de act oficial. Apostila nu se pune totuși pe un document din simplă plictiseală sau ca să își ocupe specialiștii timpul. Aceasta se pune cu scopul de a atesta faptul că actul apostilat este unul oficial și posedă o semnătură veridică. De asemenea, se poate certifica și calitatea în care a acționat semnatarul sau se poate identifica și sigiliul/ștampila prin acest proces.
Există o listă a unor acte pentru care se eliberează apostila, atât pe originalul documentului (la Prefectură), cât și pe traducerea legalizată (la Camera Notarilor Publici). Aceasta conține:
- Actele de stare civilă (certificate de naștere, de căsătorie, de deces)
- Actele ce dovedesc schimbarea numelui
- Certificatele privind domiciliul și cetățenia
- Cazierul (judiciar, fiscal etc)
- Acte doveditoare ale calificării în muncă (adeverințe de pregătire profesională, brevete, certificate etc)
- Acte ce dovedesc componența familiei (cu excepția livretului de familie)
- Acte de studii (diplome de bacalaureat, diplome de licență, adeverințe etc), dacă acestea au fost emise de către o autoritate, spre exemplu Ministerul Educației.
Există, de asemenea, situații în care apostila se pune doar pentru documente cărora li s-a dat în prealabil o dată certă (documentele sub semnătură privată). Acestea sunt:
- Acte referitoare la rapoartele de muncă (contracte de muncă, adeverințe, stagii de cotizare etc
- Acte medicale (dovezi de vaccinare, adeverințe medicale, fișe medicale etc)
Sunt și momente în care apostila nu poate fi obținută. Un bun exemplu în acest caz îl constituie actele eliberate de autorități, dar care se vor folosi în țări care nu sunt semnatare a Convenției de la Haga. Pentru aceste acte este nevoie de supralegalizare.
Apostila nu se aplică nici pentru copii ale actelor administrative, dar nici pentru acte de identitate sau pentru pașaport. Pentru acestea se poate apostila doar traducerea legalizată a exemplarelor.
Dacă un document urmează a fi folosit în România, dar provine din străinătate, trebuie adus deja apostilat, iar aici se poate efectua doar traducerea legalizată a acestuia.
Apostila se pune doar în țara de origine a documentelor și nu pentru a fi folosită în aceeași țară, ci pentru a folosi plimbăreților peste hotare.
Cam așa stă treaba privitor la aceste documente. Știm că este foarte multă bătaie de cap, tocmai de aceea, în cazul în care aveți nevoie de asemenea documente, este cel mai bine să vă adresați specialiștilor în domeniu. Translexical este aici să vă întâmpine și să vă rezolve problemele. Vă așteptăm!
